Nunta la români

No hai să vă zic eu părerea mea despre nunțile de pe meleagurile mioritice, eveniment prin care probabil că voi trece și eu, deși nu e moarte de om dacă nu fac nuntă. Având în vedere că provin dintr-o familie destrămată, care a avut grijă să îmi insufle spiritul de familie și de unitate NOT, nu sunt foarte încrezătoare în ideea de căsătorie, dar hai, fie, să zicem că aș risca o dată. Niciodată nu am considerat că nunta în sine, actele, petrecerea, orchestra, inelele sau rochia albă pot să lege doi oameni mai mult decât i-ar lega sentimentele sincere, care sunt mai mult decât de ajuns pentru a duce împreună, o viață fericiți. Și, bineînțeles, nu uităm de problemele aferente, legate de comunicare, respect, încredere, fidelitate care împreună cu sentimentele de iubire formează un tot unitar.

Să vă spun, deci, off-ul meu în legătură cu acest eveniment mirobolant, raportându-mă bineînțeles la ipoteza că într-o zi va veni unu care mă va lua și pe mine de nevastă.

În primul rând, nunta mea nu va fi un eveniment de o amploare grotescă având ca invitați 2432 de papițoi costumați, papionați, zugrumați de caravată și 4633 cucoane coafate, sclipicioase, kitschoase, pentru că nu ai cum să controlezi ținuta invitaților tăi, iar asta mă deznădăjduiește cumplit, numai când mă gândesc la albumul foto..Eu, o mireasă extra-simplă, înconjurată de toate păpușile alea de la teatru..Grr, groaznic!Eu îmi imaginez evenimentul cu pricina ca fiind un prilej de bucurie că eu și Gicu ne-am găsit, ne luăm, ne iubim, și vrem să avem câteva persoane dragi și de esență alături de noi.Nu mulți, că ce e mult nu-i puțin, dooh! Câțiva prieteni dragi, mai o soră,mai un frate, un părinte, ma-aa-aa-xim, alături de care să ne bucurăm. Să petrecem. Nu să ne obosim.

Locația. Nu știu de ce, dar un spațiu închis, o sală amenajată jenant nu mă satisface.Un loc în care să știu că se țin nunți pe bandă, și așa cum eu și Gicu ne-am îmbătat în sala aia și am sărbătorit cu oamenii de suflet, așa au făcut încă o mie. Și chelnerii ofiliți și plicitisiți să ne servească invitații pentru că normal, au văzut și au servit o sută de nunți, iar noi nu suntem cu nimic mai speciali, mă îngrozesc. Aș prefera o câmpie, un deal, o grădină, o plajă, un spațiu deschis. Cu oameni îmbrăcați frumos, lejer, nu la patru ace. De exemplu..îmi imaginez o plajă amenajată cu mult alb, cu multe flori albe, cu invitați îmbrăcați în in, în haine ușoare, așa ca în concediu..Cu briză cu miros de sare, cu cer albastru și nisip sub tălpile unei mirese strălucind de împlinire și fericire. Dap! Am hotărât, nu vreau sală de nuntă. Vreau cort, decoruri, flori..Nu vreau panglici de satin sub nicio formă!!

Mâncarea?.. În niciun caz nu o să-mi îndop invitații o noapte întreagă cu sarmale și piure de cartofi. Pentru că nunta mea va fi ziua, se va întinde și peste noapte, normal, dar seara nu cred că o să-i chinui săracii cu paishpe feluri de mâncare, când ei vor avea mai mare chef de dans și de beție. Iar la ce invitați vor fi din partea miresei, adică MOI, cred că va fi o mică adunătură de alcoolici )

Bineînțeles că mă voi căsători vara, va fi cald, altfel nu concep.Sunt născută vara, urăsc frigul. Nu vreau rochii împopoțonate, funde, paiete, cu atât mai mult rochia mea de mireasă, verighetele, care bineînțeles vor fi confecționate din aur alb, cel mai elegant, cel mai rafinat.. Nimci excentric, nimic de prost gust.. Altfel nu îmi imaginez ziua aceea la care visează orice femeie, decât fiind așa cum îmi doresc eu să fie.

Muzica?.. Desigur o orchestră cu repertoriu bogat, care să conțină atât piese vechi, de suflet, oldies but goldies, cât și noi..classic și modern.

Aaa! Și încă ceva! Pe mine să mă ia dracu dacă mă las furată de cineva. Ce obicei tâmpit. Hai să luăm mireasa, s-o ducem în club, s-o urcăm pe masă, cu papițoaiele după noi, cu cameramanu, cu aparatu foto.Penibil. Hai să mă vadă tătă lumea că mă mărit, că dansez în club în rochie de mireasă, ocazie cu care îmi și iau rămas bun de la viața de noapte. Uitând că de fapt când ne-am cunoscut, eu și Gicu eram beți, într-un bar, sau cel puțin ne beam mințile împreună în weekenduri, făceam dragoste ca orbii pentru primele dăți și și atunci sigur aveam ceva la bord. )

Acestea fiind spuse, vă anunț că nu sunt dornică de nunți, dar când va veni vremea o voi face și pă asta. Și fără domnișoare de onoare, fără chestii băgate în tipar. Nu va ști nimeni, probabil. Decât zvonuri, bănuieli, pentru că ce e discret e și frumos. Și dacă faci o treabă, o faci pentru sufletul tău, nu pentru ceilalți, nu de dragu de a îmbăta o sută de porci și de scroafe, nu pentru bani și cadouri, nu pentru că vrei să-ți cumperi apartament sau mașină din banii de nuntă-să fim serioși, astea trebuie să le ai înainte de nuntă- ci pentru că TU vrei să sărbătorești evenimentu’ împreună cu nebuna/nebunul care vrea să fie colegul tău de suferință și de făcut plozi cel puțin toată viața.

Hai, case de piatră!

Și ca bonus acest extras video de nuntă a la Roumanie: